Stare Civilă - Primaria Orasului Macin

Birou Stare Civilă: Str. Florilor nr. 1, Măcin, Telefon/fax: 0240571354

Program de lucru cu publicul:
Luni – Joi: 08:30 – 16:30
Vineri: 08:30 – 14:00

Naşteri

Documente necesare pentru înregistrarea naşterii

Art. 17 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată art. 30 din Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitară a Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă

Întocmirea actului de naştere se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, sau după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrative teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul.

Certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului
Certificatul de naştere şi actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă – original şi copie
Certificatul de căsătorie al părinţilor, dacă sunt căsătoriţi – original şi copie

În urma înregistrării naşterii, certificatul de naştere se eliberează numai părinţilor sau reprezentantului legal pe baza actului de identitate cu termen de valabilitate neexpirat.

Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:

15 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă
3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort
24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 15 zile

Când declaraţia a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute de lege, dar înăuntrul unui an de la data naşterii, înregistrarea naşterii se face cu aprobarea primarului, dată pe declaraţia scrisă. În cuprinsul declaraţiei se va menţiona motivul întârzierii.

Dacă declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătoreşti, definitive şi irevocabile, care trebuie să conţină toate datele întocmirii actului de naştere.

Nedeclararea naşterii în termenele prevăzute de lege constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 la 150 lei (art. 66 alin. 1 lit. b şi alin. 2 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată).

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către primari, de către persoanele împuternicite prin dispoziţia preşedintelui consiliului judeţean, precum şi de persoane împuternicite din cadrul serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor şi poliţişti anume desemnaţi. Dispoziţiile privind contravenţiile se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Transcrierea certificatelor şi extraselor de naştere întocmite de autorităţile străine în registrele de stare civilă române

Art. 44 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată şi art. 63 din Metodologia nr. 1/1997

CERERE TRANSCRIERE NASTERE

DECLARATIE DOMICILIU MINOR

Documente necesare transcriere:

ATENŢIE:

a. Dacă actul provine dintr-un stat semnatar al Convenţiei de la Haga va trebui obligatoriu apostilat;

b. Dacă actul provine dintr-un stat cu care România a încheiat tratate şi convenţii bilaterale este scutit de apostilare, supralegalizare sau orice altă formalitate;

copia certificatului sau extrasului de naştere;

traducerea legalizată a certificatului sau extrasului de naştere, de un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român;

procura specială autentificată (cu specificarea: “PENTRU TRANSCRIEREA CERTIFICATULUI SAU EXTRASULUI DE NAŞTERE ŞI ELIBERAREA CERTIFICATULUI ROMÂNESC”) şi traducerea autentificată de un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român;

declaraţia privind domiciliul minorului – în situaţia în care părinţii minorului au domicilii diferite, părintele care solicită transcrierea certificatului sau extrasului va da o declaraţie în faţa ofiţerului de stare civilă delegat, cu privire la domiciliul minorului. În cazul în care transcrierea este solicitată prin împuternicit, declaraţia cu privire la domiciliul minorului va fi dată de către părintele care solicită transcrierea la un notar public (din ţară ori din străinătate) sau la oficiul consular român, dacă în cuprinsul împuternicirii nu se face referire la acest aspect (Circulara nr. 580975/11.06.2009 a I.N.E.P.);

documente justificative pentru completarea unor rubrici (copii ale certificatelor de stare civilă ale părinţilor);

NOTĂ:

Traducerea, procura, declaraţia de domiciliu, autentificate de un notar public din străinătate vor fi date în conformitate cu pct. 3 lit. a., b. şi c.
Neprezentarea certificatelor de stare civilă sau a extraselor eliberate de autorităţile străine, ofiţerului de stare civilă de la locul de domiciliu, pentru transcriere în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni (art.44,alin. 3 din Legea nr. 119/1996) constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilă, sancţionate cu amendă dela 100 până la 200 lei (art. 66 alin. 1 lit. e şi alin. 2 din Legea nr.119/1996, republicată).

Casatorii

DOCUMENTE NECESARE PENTRU ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI

Art. 28 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, art. 39 şi 40 din Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitară a Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, Codul Familiei
Declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la primăria locului de domiciliu sau de reşedinţă al unuia dintre soţi. Dacă ambii viitori soţi sunt cetăţeni străini sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, declaraţia de căsătorie se poate face la primăria localităţii în care aceştia se află temporar. Căsătoria se poate încheia la expirarea termenului de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria. Termenul de 10 zile se calculează de la data când s-a primit declaraţia la primăria unde urmează a se încheia căsătoria. Primarul municipiului, al oraşului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviinţeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile. Căsătoria se poate oficia şi după expirarea termenului de 10 zile, numai cu aprobarea primarului, dar fără depăşirea termenului de valabilitate a certificatelor medicale privind starea sănătăţii. În cazul expirării termenului de valabilitate a acestora, viitorii soţi sunt obligaţi să depună noi certificate medicale referitoare la starea sănătăţii lor.

O dată cu declaraţia de căsătorie viitorii soţi prezintă următoarele documente:

a) actul de identitate, în original şi copie (trebuie să aibă termen de valabilitate atât la depunerea declaraţiei de căsătorie cât şi la încheierea căsătoriei);

b) certificatul de naştere, în original şi în copie;

c) certificatul medical privind starea sănătăţii (certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători – certificat prenupţial);

d) acte, în original şi în copii traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul. Aceste acte pot fi:

– certificatul de deces al fostului soţ;

– certificatul de despărţenie sau de divorţ (eliberat în perioada anilor 1951 – 1960);

– certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;

– sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă; pentru divorţurile pronunţate între 8 octombrie 1966 şi 31 iulie 1974, aceasta trebuie să poarte menţiunea că a fost înscrisă pe actul de căsătorie în termen de 60 de zile de la pronunţare.

Dosarul actului de căsătorie mai cuprinde, după caz, următoarele documente:

a) aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului primăriei, la cererea persoanei interesate;

b) încuviinţarea primarului pentru încheierea căsătoriei înainte de împlinirea sau după expirarea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie, la cererea persoanei interesate;

c) aprobarea preşedintelui consiliului judeţean, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie, prevăzute de art. 6 alin. (2) şi art. 7 alin. (2) din Codul familiei;

d) avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor ori, după caz, a tutorelui şi autorizarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, pentru minorul care a împlinit vârsta de şaisprezece ani;

e) pct. 1- în cazul căsătoriei unui cetăţean străin, dovadă eliberată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea sa naţională, pentru încheierea căsătoriei;

pct. 2- cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum şi cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond cerute de legea lor naţională pentru încheierea căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie. Documentele prevăzute la pct. 1 şi 2 trebuie să fie însoţite, obligatoriu, de declaraţii notariale ale viitorilor soţi din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei în România.

Pentru apatrizi, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa;

f) procesul-verbal încheiat împreună cu interpretul autorizat, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între surdo-muţi;

g) aprobarea ministrului apărării naţionale, a ministrului de interne, a ministrului de justiţie ori a conducătorilor serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în cazul cadrelor militare active (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care se căsătoresc cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia română.
———————————————————————–

DOCUMENTE NECESARE PENTRU CĂSĂTORIA UNUI CETĂŢEAN STRĂIN PE TERITORIUL ROMÂNIEI

I. ACTUL DE IDENTITATE în original şi copiedupă cum urmează :

1. Cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European trebuie să facă dovada identităţii cu documentul de identitate sau paşaportul emise de statul ai căror cetăţeni sunt, valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.

2. Străinii din statele terţe trebuie să facă dovada identităţii şi a dreptului de şedere, după cum urmează:
cu paşaport emis de statul al cărui cetăţean este, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; atât paşaportul, cât şi viza trebuie să fie valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei;
cu paşaport emis de statul al cărui cetăţean este, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă, după caz, valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei;
cu paşaport emis de statul al cărui cetăţean este, însoţit de cartea de rezidenţă pentru membrii de familie sau, după caz, cartea de rezidenţă permanentă pentru membrii de familie, valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei;
3. Apatrizii care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României se legitimează cu paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă, după caz, valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.

4. Străinii cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România trebuie să facă dovada identităţii şi a dreptului de şedere, după cum urmează:
cu document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 şi legitimaţia de şedere/permis de şedere temporară sau permanentă, valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei;
cu documentul de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară (protecţie umanitară condiţionată), însoţit de legitimaţia de şedere/permisul de şedere temporară sau permanentă, valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.
5. Străinii solicitanţi de azil în România trebuie să facă dovada identităţii şi a dreptului de şedere cu paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate, valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.

Aceste documente fac dovada identităţii, a adresei de reşedinţă sau de domiciliu pe teritoriul României şi atestă existenţa dreptului de şedere în România, precum şi durata şi scopul pentru care a fost acordat acest drept.

Nu sunt valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României următoarele documente:
documentul temporar de identitate, pentru solicitanţii de azil, care are înscrisă menţiunea „IDENTITATE DECLARATĂ”;
documentul care face dovada statutului de tolerat;
decizia de returnare.
În situaţia în care ofiţerul de stare civilă delegat are dubii cu privire la autenticitatea datelor înscrise în documentele de identitate şi de călătorie prezentate de către viitorul soţ cetăţean străin, este obligat să solicite relaţii, în scris, la Oficiul Român pentru Imigrări sau la formaţiunile sale teritoriale, cu privire la identitatea solicitanţilor şi autenticitatea documentelor prezentate.
II. CERTIFICATUL DE NAŞTERE în original, copie şi traducere legalizată care vor fi în mod obligatoriu apostilate sau supralegalizate, după caz, dacă acesta nu este cetăţean al vreunui stat cu care România are încheiate tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică.

III. CERTIFICATUL MEDICAL PRIVIND STAREA SĂNĂTĂŢII (certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători – certificat prenupţial);

IV. ACTE, ÎN ORIGINAL ŞI ÎN COPII TRADUSE ŞI LEGALIZATE, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul, care vor fi în mod obligatoriu apostilate sau supralegalizate, după caz, dacă acesta nu este cetăţean al vreunui stat cu care România are încheiate tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică.

Aceste acte pot fi:

– certificatul de deces al fostului soţ;

– certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;

– sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă;

V. DOVADA PRIVIND ÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR DE FOND CERUTE DE LEGEA SA NAŢIONALĂ, PENTRU ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI ÎN ROMÂNIA. Aceasta poate fi:

1. dovadă eliberată ori autentificată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin, din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile de fond, cerute de legea sa naţională, pentru încheierea căsătoriei în România, în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 119/1996, coroborate cu art. 18 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat;

2. cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum şi cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond cerute de legea lor naţională pentru încheierea căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie.
Documentele prevăzute la pct. 1 şi 2 trebuie să fie însoţite, obligatoriu, de declaraţii notariale ale viitorilor soţi din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei în România.
IMPORTANT: Lipsa dovezii constituie atât o condiţie de fond, cât şi un impediment la încheierea căsătoriei, care poate atrage după sine nulitatea căsătoriei.

VI. Procesul-verbal încheiat împreună cu interpretul autorizat, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română.
————————————————————————–

TRANSCRIEREA CERTIFICATELOR ŞI EXTRASELOR DE CĂSĂTORIE ÎNTOCMITE

DE AUTORITĂŢILE STRĂINE ÎN REGISTRELE DE STARE CIVILĂ ROMÂNE
Art. 44 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată şi art. 63 din Metodologia nr. 1/1997
CERERE TRANSCRIERE CASATORIE
DOCUMENTE NECESARE
cererea de transcriere se depune la primăria de domiciliu al solicitantului în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială autentificată. Pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate aceasta se depune la ultimul domiciliu avut în ţară, iar dacă nu au avut niciodată domiciliu în România, la Primăria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti;
actul de identitate în original şi copie:
pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară – buletin de identitate, carte de identitate, carte de identitate provizorie;
pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate – paşaport şi dovadă din care să rezulte ultimul domiciliu avut în ţară, eliberată de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la ultimul domiciliu avut în ţară, necesară în vederea stabilirii cu exactitate a primăriei competente să primească cererea. Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se legitimează cu paşapoarte expirate sau titluri de călătorie, şi sunt în imposibilitate de a se legitima cu un document valabil vor solicita S.P.C.L.E.P. de la ultimul domiciliu eliberarea unei dovezi din care să rezulte cum figurează înregistraţi în R.N.E.P., în baza dovezii şi a paşaportului expirat sau a titlului de călătorie, se va face legitimarea persoanelor de către oficiile de stare civilă;
persoanele care fac dovada cetăţeniei române cu Certificatul de depunere a jurământului de credinţă, eliberat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţenilor, adresează cererea de transcriere a certificatelor sau extraselor de căsătorie procurate din străinătate la Direcţia de Stare Civilă – Sector 1, Bucureşti; persoanele care se legitimează cu permis de şedere permanentă, eliberat de Oficiul Român pentru Imigrări, care atestă domiciliul în România, vor adresa cererea primarului unităţii administrativ-teritoriale a localităţii de domiciliu, potrivit datelor înscrise în permisul de şedere;
dovada privind statutul juridic faţă de statul român în cazul în care nu pot face dovada cetăţeniei române;
certificatul sau extrasul de căsătorie în original care să conţină APOSTILA, conform Convenţiei de la Haga din 1961, sau supralegalizat, după caz;
ATENŢIE:

a. Dacă actul provine dintr-un stat semnatar al Convenţiei de la Haga va trebui obligatoriu apostilat;

b. Dacă actul provine dintr-un stat cu care ROMÂNIA a încheiat TRATATE ŞI CONVENŢII bilaterale este scutit de apostilare, supralegalizare sau orice altă formalitate;

c. Actele care nu se regăsesc într-una din situaţiile prevăzute la lit. a. sau b. se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu modificările şi completările ulterioare;
copia certificatului sau extrasului de căsătorie;
traducerea legalizată a certificatului sau extrasului de căsătorie, de un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român;
procura specială autentificată (cu specificarea: “PENTRU TRANSCRIEREA CERTIFICATULUI SAU EXTRASULUI DE CĂSĂTORIE ŞI ELIBERAREA CERTIFICATULUI ROMÂNESC”) şi traducerea în limba română, autentificată de un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român;
declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, dacă sunt cetăţeni români, sau numai a soţului cetăţean român, cu privire la numele purtat după căsătorie, în situaţia în care, în certificatul sau extrasul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soţilor după căsătorie, autentificate de un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român;
documente justificative pentru completarea unor rubrici (copii ale certificatelor de naştere);

NOTĂ:

1. Traducerea, procura, declaraţiile cu privire la numele soţilor după căsătorie, autentificate de un notar public din străinătate vor fi date în conformitate cu pct. 3 lit. a, b şi c.
2. Neprezentarea certificatelor de stare civilă sau a extraselor eliberate de autorităţile străine, ofiţerului de stare civilă de la locul de domiciliu, pentru transcriere în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni (art.44,alin. 3 din Legea nr. 119/1996) constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilă, sancţionate cu amendă dela 100 până la 200 lei (art. 66 alin. 1 lit.e şi alin. 2 din Legea nr.119/1996, republicată).

DOCUMENTE NECESARE PENTRU ÎNSCRIEREA MENŢIUNILOR PRIVIND CĂSĂTORIA ÎNCHEIATĂ ÎN STRĂINĂTATE ŞI DESFĂCUTĂ PRIN DIVORŢ PRONUNŢAT ÎN STRĂINĂTATE

DOCUMENTE NECESARE PENTRU ÎNSCRIEREA MENŢIUNII DE DIVORŢ PRONUNŢAT ÎN STRĂINĂTATE

Decese

DOCUMENTE NECESARE PENTRU ÎNREGISTRAREA DECESULUI

Art. 35 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată,

art. 48 din Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitară a Legii nr. 119/1996

cu privire la actele de stare civilă, republicată

Actul de deces se întocmeşte la primăria municipiului, oraşului sau după caz comunei în a cărei rază teritorială s-a produs decesul.

Declaraţia de deces se face, verbal, în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei, de către persoanele prevăzute de lege. În acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia.
O dată cu declaraţia de deces, declarantul va depune următoarele documente:

a) certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări;

b) actul de identitate al celui decedat;

c) livretul militar sau adeverinţa de recrutare, după caz, pentru persoanele supuse obligaţiilor militare.

În cazurile în care declarantul nu poate prezenta actele prevăzute la lit. b) şi c), va declara, în scris, motivul neprezentării acestora şi datele de stare civilă ale decedatului.
Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului. În astfel de cazuri, înregistrarea se face pe baza certificatului medical constatator al decesului şi a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces. În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenele legale, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului.
Înhumarea sau incinerarea cadavrului unui cetăţean român, de origine română sau originar din România, al cărui deces s-a produs în străinătate, se face pe baza adeverinţei eliberate de primăria în a cărei raza administrativ-teritorială urmează să se facă înhumarea sau incinerarea. Când decesul cetăţeanului român s-a înregistrat la autorităţile locale din străinătate sau la misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României, adeverinţa de înhumare sau de incinerare se va elibera pe baza certificatului de deces întocmit de una dintre aceste autorităţi.

Când nu a fost eliberat un certificat de deces sau decesul nu a fost înregistrat, adeverinţa de înhumare sau de incinerare se va elibera cu aprobarea parchetului.
Notă:

Nedeclararea decesului în termenele prevăzute de lege, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 la 150 lei Lei ( art. 66 alin. 1 lit. b şi alin. 2 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată).

TRANSCRIEREA CERTIFICATELOR /EXTRASELOR DE DECES ÎNTOCMITE

DE AUTORITĂŢILE STRĂINE ÎN REGISTRELE DE STARE CIVILĂ ROMÂNE
Art. 44 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, şi art. 63 din Metodologia nr. 1/1997
DOCUMENTE NECESARE
cererea de transcriere se depune la primăria de la ultimul domiciliu avut în ţară de către persoana decedată sau la primăria de domiciliu al solicitantului, în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială autentificată . Pentru solicitanţii cu domiciliul în străinătate aceasta se depune la ultimul domiciliu avut în ţară, iar dacă nu au avut niciodată domiciliul în România, la Primăria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti;
actul de identitate în original şi copie al solicitantului:
pentru cetăţenii români cu domiciliul în ţară – buletin de identitate, carte de identitate, carte de identitate provizorie;
pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate – paşaport şi dovadă din care să rezulte ultimul domiciliu avut în ţară, eliberată de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la ultimul domiciliu avut în ţară, necesară în vederea stabilirii cu exactitate a primăriei competente să primească cererea. Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se legitimează cu paşapoarte expirate sau titluri de călătorie, şi sunt în imposibilitate de a se legitima cu un document valabil vor solicita S.P.C.L.E.P. de la ultimul domiciliu eliberarea unei dovezi din care să rezulte cum figurează înregistraţi în R.N.E.P., în baza dovezii şi a paşaportului expirat sau a titlului de călătorie, se va face legitimarea persoanelor de către oficiile de stare civilă;
pentru cetăţenii străini – actul de identitate sau paşaportul (pentru cetăţenii din statele membre ale Uniunii Europene), paşaportul ( pentru cetăţenii altor state sau pentru persoana fără cetăţenie);
certificatul sau extrasul de deces în original care să conţină APOSTILA conform Convenţiei de la Haga din 1961, sau supralegalizat, după caz;

ATENŢIE:

a. Dacă actul provine dintr-un stat semnatar al Convenţiei de la Haga va trebui obligatoriu apostilat;

b. Dacă actul provine dintr-un stat cu care ROMÂNIA a încheiat TRATATE ŞI CONVENŢII bilaterale este scutit de apostilare, supralegalizare sau orice altă formalitate;

c. Actele care nu se regăsesc într-una din situaţiile prevăzute la lit. a. sau b. se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu modificările şi completările ulterioare;
copia certificatului sau extrasului de deces;
traducerea legalizată a certificatului sau extrasului de deces, de un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român;
procura specială autentificată în original (cu specificarea: “PENTRU TRANSCRIEREA ACTULUI DE DECES ŞI ELIBERAREA CERTIFICATULUI ROMÂNESC”) şi traducerea în limba română, autentificată de un notar public (din ţară ori din străinătate) sau de oficiul consular român;
documente justificative pentru completarea unor rubrici (copii ale certificatelor de stare civilă ale decedatului);
actul de identitate al decedatului şi copie (dacă există);
dovadă privind statutul juridic faţă de statul român în cazul în care nu pot face dovada cetăţeniei române a decedatului;

NOTĂ:
1. Traducerea şi procura, autentificate de un notar public din străinătate vor fi date în conformitate cu pct. 3 lit. a, b şi c.
2. Neprezentarea certificatelor de stare civilă sau a extraselor eliberate de autorităţile străine, ofiţerului de stare civilă de la locul de domiciliu, pentru transcriere în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni (art.44,alin. 3 din Legea nr. 119/1996) constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilă, sancţionate cu amendă dela 100 până la 200 lei (art. 66 alin. 1 lit.e şi alin. 2 din Legea nr.119/1996, republicată).

Eliberare certificate

PROCEDURA ELIBERĂRII CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ LA CERERE

Certificatele de stare civilă se eliberează, la cerere, persoanei îndreptăţite, pe baza înregistrărilor şi a menţiunilor înscrise în registrele de stare civilă, inclusiv din registrele deţinute de primării şi de Arhivele Naţionale.

Certificatele de stare civilă se eliberează numai cetăţenilor care posedă act de identitate. Cetăţenii care nu au acte de identitate vor fi îndrumaţi să solicite mai întâi formaţiunilor de evidenţă a persoanei eliberarea actului de identitate.

Cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate şi cetăţenilor străini ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în ţară li se vor elibera certificate pe baza paşaportului.

Dacă certificatul de stare civilă se solicită prin primăria locului de domiciliu, obligaţia verificării identităţii persoanei revine ofiţerului de stare civilă care primeşte cererea.

Cetăţenilor străini sau persoanelor fără cetăţenie care au domiciliul pe teritoriul României, ale căror acte de stare civilă au fost întocmite în registrele române, li se eliberează direct certificate de stare civilă. La rubrica „menţiuni” din certificatul de stare civilă se înscrie, după caz, „titularul este cetăţean ….” sau „soţul/soţia este cetăţean …..”.

Cererile privind eliberarea certificatelor de stare civilă ale cetăţenilor străini ale căror acte de stare civilă s-au produs şi s-au înregistrat în România, precum şi ale cetăţenilor români cu domiciliul sau cu reşedinţa în străinătate se soluţionează de către primăriile care păstrează registrele respective şi, după caz, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 119/1996, de către D.E.PA.B.D. . La primirea solicitării de la D.E.P.A.B.D., ofiţerul de stare civilă identifică actul, completează certificatul de stare civilă sau îl dactilografiază şi îl expediază de îndată, împreună cu un extras pentru uz oficial de pe actul respectiv, cu toate menţiunile existente pe marginea acestuia.

Persoanele care au domiciliul în alte localităţi decât cele în care sunt păstrate registrele de stare civilă şi nu se pot deplasa personal pentru a obţine certificate de stare civilă vor adresa cererea primăriei în raza căreia au domiciliul sau reşedinţa, indicând localitatea unde se găseşte actul respectiv şi datele de stare civilă, pentru identificarea actului.

În caz de pierdere, furt sau distrugere a certificatului de stare civilă, persoanei îndreptăţite i se eliberează, la cerere, un nou certificat, cu perceperea taxei legale de timbru. Cererea pentru eliberarea noului certificat trebuie să cuprindă, în mod amănunţit, împrejurările în care acesta a fost pierdut, furat sau distrus.

Când există suspiciuni cu privire la sinceritatea celor declarate de solicitant, ofiţerul de stare civilă întocmeşte un referat, care se trimite, împreună cu cererea, unităţii de poliţie competente, pentru efectuarea de verificări.

Atât la primirea cererii, cât şi la eliberarea certificatului de stare civilă, ofiţerul de stare civilă este obligat să verifice persoana care l-a solicitat, pe baza actelor de identitate ce le posedă.

În toate cazurile, pe cerere şi pe cotorul certificatului de stare civilă se trece seria şi numărul actului de identitate.

Certificatele de stare civilă prezentate cu modificări, ştersături, adăugiri sau neconcordanţe cu privire la datele înscrise în ele, se reţin şi se trimit primăriei emitente în vederea anulării şi eliberării unui nou certificat de stare civilă.

DOCUMENTE NECESARE ELIBERARE CERTIFICAT NASTERE

DOCUMENTE NECESARE ELIBERARE CERTIFICAT CASATORIE

DOCUMENTE NECESARE ELIBERARE CERTIFICAT DECES

Rectificari

Procedura rectificării actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora (art. 61 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată)

Începând cu data de 08.09.2006, devin aplicabile prevederile Legii nr.117 din data de 04 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 410 din data de 11 mai 2006, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă presupune îndreptarea erorii materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă.

În conformitate cu prevederile art.57^1, rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispoziţiei primarului unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate.

Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, însoţită de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor care are în păstrare actul de stare civilă sau la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu al solicitantului.

Rectificarea actelor de stare civilă poate fi solicitată fie de către persoana interesată, prin care înţelegem persoana fizică la care se referă actul de stare civilă, fie din oficiu de către autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene.

Întrucât, în momentul de faţă, nu în toate localităţile funcţioneaza servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor, acestea sunt arondate celor existente, astfel cum s-a stabilit prin O.G. nr. 84/2001, aprobată prin Legea nr. 372/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile, prin emiterea dispoziţiei de către primarul localităţii, care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii. În situaţia în care nu sunt finalizate verificările în termen de 30 de zile, solicitantul va fi informat în scris, menţionându-se totodată că la finalizarea verificărilor va fi înstiinţat în vederea primirii dispoziţiei şi a noului certificat, după caz.

Ofiţerul de stare civilă delegat, care primeşte cererea o înregistrează şi, împreună cu actele doveditoare depuse de solicitant şi un referat motivat cuprinzând rezultatul verificărilor, o prezintă spre aprobare primarului localităţii, după ce în prealabil referatul a fost avizat de şeful structurii de stare civilă, precum şi de şeful Serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor la care este arondata localitatea.

În vederea întocmirii referatului, se vor anexa în mod obligatoriu extrase de pe actul în cauză, exemplarele I si II, cu toate menţiunile existente. În toate cazurile când este vorba de rectificarea numelui defamilie din actul de nastere ori de numele părinţilor, se solicită extrase de pe actele de naştere ale părinţilor şi de pe actul de căsătorie, în vederea confruntării. În cazul când se solicită rectificarea prenumelui ori a datei de naştere din actul de nastere, se verifică documentele care au stat la baza înregistrării naşterii.

Pentru rectificarea unor rubrici din certificatul de căsătorie, se verifică sau se solicită extrase pentru uz oficial de pe actele de naştere ale soţilor, pentru a se convinge de temeinicia cererii. Pentru stabilirea temeiniciei unei acţiuni de rectificare a actului de deces se efectuează verificări sau, după caz, se solicită extrase de pe actul de naştere şi de căsătorie ale celui decedat, precum documentele primare care au stat la baza întocmirii actului.

Dupa aprobarea referatului şi emiterea dispoziţiei de către primar, ofiţerul de stare civilă delegat expediază certificatul de stare civilă completat corect, ca urmare a rectificării actului, primăriei care a primit cererea, împreuna cu un exemplar al dispoziţiei de aprobare a rectificării (copie certificată pentru conformitate cu originalul).

Datele din cuprinsul dispoziţiei trebuie să se refere la o singură persoană. Dispoziţia primarului poate fi contestată la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă, în condiţiile legii.

Ofiţerul de stare civilă delegat, care primeşte copia dispoziţiei prin care s-a aprobat cererea de rectificare şi certificatul de stare civilă corespunzator, invită titularul, în termen de 48 de ore, pentru a-l ridica, sub luare de semnătura, iar certificatul de stare civilă anterior se retrage şi se transmite primăriei emitente, în vederea anulării şi a efectuării menţiunii despre aceasta pe marginea actului, la rubrica „certificate eliberate”.

La rubrica „menţiuni” din cuprinsul actului de stare civilă rectificat, se înscriu numărul şi data dispoziţiei primarului unităţii administrativ – teritoriale care a emis-o, precum şi conţinutul rectificării.

Nu se vor elibera certificate de stare civilă de pe actele de naştere şi căsătorie ce au fost rectificate ale persoanelor decedate

Schimbare nume

DOCUMENTELE NECESARE PENTRU SCHIMBAREA NUMELUI PE CALE ADMINISTRATIVĂ
Art. 6 alin. 1 şi alin. 2 din O.G. nr. 41/2003, privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările şi completările ulterioare
Cererea de schimbare a numelui se depune în nume propriu, prin împuternicit cu procură specială autentificată, precum şi prin împuternicire avocaţială la primăria de domiciliu al persoanei care solicită schimbarea numelui, împreună cu următoarele documente:
actul de identitate şi copie (buletin de identitate/carte de identitate/ carte provizorie sau paşaport cu domiciliu în străinătate+adeverinţă cu ultimul domiciliu avut în România eliberată de s.p.c.l.e.p. arondat, dovadă privind statutul juridic faţă de statul român în cazul în care nu poate face dovada cetăţeniei române);
copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;
un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a în care a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt părinte, în cazul schimbării numelui de familie sau prenumelui copilului minor ( acesta nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti);
copie de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în situaţia în care părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copiilor minori, precum şi atunci când cererea de schimbare a numelui este făcută, pentru minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească, de către tutore (mai corect este cuvântul încuviinţare);
certificat de cazier judiciar al solicitantului ( este valabil 6 luni);
certificat de cazier fiscal al solicitantului (este valabil 30 zile) – atenţie în cazul cetăţenilor români cu domiciliu în străinătate în locul cazierului fiscal se va depune o declaraţie autentificată din care să rezulte că nu au datorii faţă de statul român. Declaraţia va fi dată la un notar public în ţară sau dacă este dată în străinătate, la misiunea diplomatică a României din ţara de reşedinţă ori la un notar public străin (care va fi apostilată, supralegalizată, după caz);
procura specială autentificată sau împuternicirea avocaţială, în original;
orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale (ex: copii sentinţe civile de divorţ, sentinţe adopţie, etc., declaraţii notariale date de unele persoane din care să rezulte că solicitantul este cunoscut cu un anumit nume sau prenume date în formă autentică, copii a anumitor documente eliberate de autorităţile străine sau române etc.);
NOTĂ: se vor solicita de către ofiţerul de stare civilă extrase pentru uz oficial de pe actele de naştere, şi după caz, de căsătorie, cu toate menţiunile existente pe marginea acestora (accent pe menţiunile referitoare la schimbările de nume intervenite anterior).
—————————————————————————

DOCUMENTE NECESARE PENTRU ÎNSCRIEREA MENŢIUNII DE

SCHIMBARE A NUMELUI DE FAMILIE ŞI/SAU PRENUMELUI ÎNREGISTRAT ÎN STRĂINĂTATE
Competenţă: Primăria care are în păstrare actul de naştere şi/sau de căsătorie

ale persoanei care solicită înscrierea schimbării numelui

1. cererea se face în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială autentificată. În procură este necesar să se facă referire, în mod expres, la faptul că persoana împuternicită îi reprezintă pe solicitanţi atât în vederea depunerii documentelor pentru înscrierea menţiunii, cât şi a ridicării noilor certificate de la oficiile de stare civilă unde sunt înregistrate actele de stare civilă ale acestora;

2. actul de schimbare a numelui (din străinătate) cu apostila convenţiei de la Haga, sau supralegalizată, după caz, în original şi copii (o copie va rămâne la cerere şi câte o copie la fiecare dintre actele de stare civilă în baza cărora au fost emise certificatele ce urmează a fi schimbate);

a) În cazul în care schimbarea de nume şi/sau prenume s-a făcut printr-un act judecătoresc este necesară Sentinta de recunoaştere pe teritoriul României, la Tribunalul competent, în original (definitivă şi irevocabilă) a hotărârii străine – pentru sentinţele pronunţate în statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene sau ţările cu care România nu are încheiate tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau de dreptul familiei. Acestea vor fi înscrise prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă române FĂRĂ AVIZUL DIRECŢIEI PENTRU EVIDENŢA PERSOANELOR ŞI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE;

b) Hotărârile pronunţate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene sau ţările cu care România a încheiat tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau de dreptul familiei, vor fi recunoscute de plin drept în România, fără a mai fi necesară recunoaşterea acestora de către tribunalul competent. Acestea se vor înscrie prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă române NUMAI CU AVIZUL DIRECŢIEI PENTRU EVIDENŢA PERSOANELOR ŞI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE;

c) În cazul în care schimbarea de nume şi/sau prenume s-a făcut printr-un act administrativ se va înscrie în registrele de stare civilă române NUMAI CU AVIZUL DIRECŢIEI PENTRU EVIDENŢA PERSOANELOR ŞI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE;

3. traducere legalizată a actului de schimbare a numelui de un notar public (din ţară sau din străinătate) sau de oficiul consular roman, în original şi copii (o copie va rămâne la cerere şi câte o copie la fiecare dintre actele de stare civilă în baza cărora au fost emise certificatele ce urmează a fi schimbate);
dovada privind statutul juridic faţă de statul român – în situaţia în care nu poate face dovada cetăţeniei române;
copia paşaportului străin;
copia paşaportului românesc, dacă există;
copii ale certificatelor de stare civilă ale persoanei pentru care se solicită înscrierea menţiunii (naştere/căsătorie);
procura specială autentificată , în original;
extrase pentru uz oficial din actele de stare civilă, cu toate menţiunile existente pe marginea acestora (acestea se vor întocmi de ofiţerii de stare civilă).

Traducerea şi procura, autentificate de un notar public din străinătate vor fi apostilate sau supralegalizate, după caz.

Pentru persoanele cu dublă cetăţenie (română şi străină) posesoare de paşapoarte eliberate de autorităţile străine cu numele/prenumele schimbat şi care nu deţin actul de schimbare a numelui/prenumelui din străinătate, sunt aplicabile prev. art. 4 alin. 2 lit. b şi lit. e din O.G. nr. 41/2003. coroborate cu prev. art. 87 din Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, în sensul urmării procedurii de schimbare a numelui pe cale administrativă.

Componenta familiei

Documentele necesare pentru obţinerea Adeverinţei privind componenţa familială

Cerere;
Certificate de stare civilă, în original şi copii legalizate;
Dovada consimţământului expres, dat în formă autentică, al persoanelor ale căror date personale urmează să fie prelucrate, prezentată în original;
Precizare:

4. Fiecare persoană majoră va da o declaraţie pe proprie răspundere, în formă autentică, din care să rezulte faptul că este de acord cu prelucrarea datelor personale, în temeiul Legii nr. 677/2001, şi comunicarea acestora către Ambasada sau Consulatul ţării în care solicită reîntregirea familiei.
Declaraţia va cuprinde, dacă este cazul, şi consimţământul pentru prelucrarea datelor personale ale copiilor minori (sub 14 ani) aflaţi în întreţinere, iar copiii cu vârsta între 14-18 ani vor semna declaraţia în nume personal, asistati de părinte sau reprezentantul legal.
Declaraţia poate fi făcută la misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din ţara de reşedinţă a solicitantului sau la un notar public ( din ţară sau din străinătate). Dacă declaraţia este făcută la un notar public din străinătate, aceasta trebuie să conţină apostila conform Convenţiei de la Haga) şi tradusă în limba română;
Copia actului de identitate sau a paşaportului de cetăţean român cu domiciliul în străinătate;
Alte documente doveditoare, respectiv sentinţe de divorţ, decizii/dispoziţii de schimbare a numelui pe cale administrativă.
Procura specială în original, după caz.

Adeverinţa se eliberează, în termenul prevăzut de lege, de Primăria în a cărei raza administrativ-teritorială îşi are domiciliul titularul, la solicitarea directă a acestuia sau a împuternicitului, prin procură specială, întocmită în aceleaşi variante ca şi declaraţia menţionată mai sus.

Adeverinţa va fi apostilată de Instituţia prefectului, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenţia de la Haga, din 05.10.1961, modificată prin Legea nr. 52/2000

Divorţ

DIVORŢUL PRIN ACORDUL SOŢILOR

Începând cu data de 25.12.2010, devin aplicabile prevederile Metodologiei pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind divorţul prin acordul soţilor nr: 2112516 din 17.12.2010 emisă de DEPABD Bucureşti în scopul aplicării,în mod unitar a dispoziţiilor art.II din Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 714 din data de 26 octombrie 2010.

Ofiţerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei, prin divorţ pe cale administrativă, dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsatorie sau adoptaţi.

Cererea de divorţ pe cale administrativă se face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi,în faţa ofiţerului de stare civilă delegat de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie, sau pe raza căreia se află ultima locuinţă comună a soţilor, potrivit modelului anexat . În cererea de divorţ soţii declară pe proprie răspundere că :

a) sunt de acord cu desfacerea căsătoriei;

b) nu au copii minori născuţi din căsătorie sau adoptaţi;

c) niciunul dintre soţi nu este pus sub interdicţie;

d) nu au mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei.

De asemenea, în cererea de divorţ soţii declară pe proprie rdspundere:

a) adresa ultimei locuinţe comune;

b) numele pe care fiecare sau, după caz, numai unul dintre aceştia, urmează sa-l poarte după desfacerea căsătoriei.
La depunerea cererii de divorţ, ofiţerul de stare civilă delegat solicită soţilor următoarele documente:
certificatele de naştere şi căsătorie ale soţilor, în original şi copie;
documentele cu care se face dovada identităţii, în original şi copie;
declaraţie autentificată în faţa notarului public, în situaţia în care ultima locuintă comună, declarată nu este aceeaşi cu domiciliul sau reşedinţa ambilor soţi înscrisă în actele de identitate.
Ofiţerul de stare civilă delegat înregistrează cererea de divorţ în ziua în care a fost primită şi acordă soţilor un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.

La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, ofiterul de stare civilă delegat verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, solicitând soţilor o declaraţie, potrivit modelului stabilit în instrucţiune.

În situaţia în care ambii soţi sau numai unul dintre aceştia înţeleg/înţelege să renunţe la divorţ, completează o declaraţie.

Dacă soţii nu se prezintă împreună pentru depunerea declaraţiei de stăruinţă, se mai poate acorda un termen, de pană la 30 de zile calendaristice, la cererea motivată a unuia dintre soţi. Cererea va fi însoţită de documente care să ateste motivele temeinice invocate.

Dacă soţii nu se prezintă împreună, după termenul prevazut (30 de zile), dosarul de divorţ se clasează, prin întocmirea unui referat .

Dosarul de divorţ se clasează în aceleaşi condiţii şi în următoarele cazuri:
dacă, după scurgerea termenului stabilit la depunerea cererii, nici unul din soţi nu se prezintă pentru a stărui în cererea de divorţ;
dacă nici unul din soţi nu se prezintă pentru a solicita un nou termen sau pentru a renunţa la divorţ, la termenul stabilit la depunerea cererii;
dacă ambii soţi sau numai unul dintre aceştia înţeleg/înţelege să renunţe la divorţ;
dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi este pus sub interdicţie;
dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, intervine naşterea unui copil;
f) dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând prin deces.

Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute, ofiţerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ, care va fi înmânat foştilor soţi într-un termen maxim 15 zile calendaristice.

Certificatul de divorţ se întocmeşte în trei exemplare originale, din care două se înmânează părţilor pe bază de semnătură, pe cererea de divorţ, în registrul de evidente a certificatelor de divorţ, iar un exemplar rămâne la dosarul de divorţ.

În caz de pierdere, distrugere sau furt a certificatului de divorţ, ofiţerul de stare civilă delegat eliberează un duplicat, conform cu originalul, aflat în arhiva proprie, în baza cererii formulate de către unul din foştii soţi, personal sau prin împuternicit cu procură specială.
CERERE DIVORT

Primăria Măcin

Ştirile Primăriei

Linkuri utile